duminică, 26 februarie 2017

Puterea intunecata

Intorcandu-si de la Dumnezeu facultătile sufletului si trupului si indreptandu-le spre realitatea sensibila pentru a-si afla in ea plăcerea, omul face sa se nască in el patimile, numite si vicii. 

Sf Macarie invata in acest sens: "in urma neascultării primului om, a intrat in noi ceva străin de firea noastră, (a intrat) răutatea patimilor, care prin mult exercitiu si obişnuinta ne-a devenit a doua fire". 



Trei patimi principale au trei urmaşi imediati, invata Sfantul Maxim: "Din lăcomia pantecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei; din iubirea de arginti (filarghiria), gândul lăcomiei (pleonexia); iar din slava deşartă (chenodoxia), gândul mândriei". 

După acestea urmează toate celelalte, fara nici o deosebire. Aceasta ordine nu este absoluta, ci indica doar cum se petrec in general lucrurile; iar faptul ca o anume patima conduce spre alta, arata mai curând ca ea o prilejuieşte pe aceea decât ca este, propriu vorbind, cauza ei. 

Viciul nu este nimic altceva decât indepartarea virtutii, după cum si intunericul este indepartarea luminii. Daca rămânem in starea naturala, suntem in virtute; daca ne abatem de la starea naturala, adică de la virtute, si venim la cea contra naturii, ajungem in viciu". 


Sfantul loan Casian, ne da următoarea clasificare: "Daca este infectata de viciu partea Rationala va da naştere la vicii ca: chenodoxia, trufia, pizma, mândria, infumurarea, sfada, erezia. Daca va fi ranită Vointa (partea irascibila) va produce: furie, nerăbdare, tristete, nepăsare, laşitate, cruzime. Iar daca va strica Partea Poftitoare va zămisli: gastrimarghia, desfranarea, arghirofilia, avaritia si poftele vătămătoare si pământeşti" 

 "Patimile sufletului sunt: uitarea, negrija si neştiinta, Cele trei patimi prin care ochiul sufletului - mintea - este orbit si inrobit tuturor celorlalte patimi, sunt: lipsa de credinta, părerea greşita, adică orice erezie, blasfemia, pornirea nestăpânita, mania, amărăciunea, furia, ura semenilor, pizma, calomnia, judecarea semenilor, tristetea peste măsura, frica, laşitatea, cearta, impotrivirea, gelozia, slava deşartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de credinta, lăcomia, iubirea celor materiale, iubirea avutiilor pământeşti, trândăvia, putinătatea de suflet, nerecunoştinta, cârtirea, sminteala, ingamfarea, lăudăroşenia, iubirea de stăpânire, dorinta de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimtirea, linguşirea, prefăcătoria, şiretenia, falsitatea, consimtirea sufletului cu păcatul, obişnuinta cu păcatul, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine (...), iubirea de arginti (...), cruzimea si răutatea. Iar patimile trupului sunt: lăcomia, imbuibarea pantecelui, betia (...), desfrâul, adulterul, neruşinarea, necuratia, plăcerea simturilor si iubirea plăcerilor de tot felul, ademenirea copiilor (...), poftele cele rele si toate patimile neruşinate cele impotriva firii; hotia, pangarirea celor sfinte, tâlhăria, uciderea, plăcerile cărnii si toate cele care se fac pentru indulcirea trupului; ghicitul, vrajile, prevestirile, iubirea de podoabe, uşurătatea, nepăsarea (...), lenea, distractiile, jocurile de noroc, reaua folosire in chip pătimaş a plăcerilor lumeşti, viata iubitoare de trup". 


“Minciunile nu-i angajeaza decat pe cei care le cred” (Bernard Raquin) 
Ispitirea ordinii divine: 

Pentru Sun Tzu: perturbarea economiei, subinarea oricarei autoritati, discreditarea traditiilor, stimularea disensiunilor, cultivarea imoralitatii, compromiterea liderilor de opinie, coruperea, spionarea. Pentru Gustave le Bon: multimile sunt credule, sensibile, imprudente, irationale, emotionale, mesianice. Poporul are nevoie de adulare, de fetisuri. 

Pentru Arthur Ponsoby: “Pe vreme de razboi, sa nu minti inseamna o neglijenta, sa banuiesti o minciuna este o fapta rea si sa sustii adevarul este o infractiune”. Asadar, pentru mentinerea moralului intr-o confruntare sunt necesare: minimalizarea pierderilor, exagerarea victoriilor, amplificarea infrangerii adversarului, contrapunerea valorilor morale si nobile cu cele ale adversarului care sunt criminale su uzurpatoare. 

Pentru Serghei Ciakotin (Violarea multimilor prin propaganda politica): Multimile trebuie sa sufere si apoi sa fie consolate. Zgomotele impiedica gandurile. Oamenii din grupuri sunt mimetici. Emotia colectiva o diminueaza pe cea individuala. 


Cele patru nevoi primitive: agresivitatea, dorinta sexuala, satisfactia materiala, dragostea parinteasca. 

Agresivitatea: inamicul e periculos, ne vrea raul, dar noi il vom zdrobi. Ne vom apara si ii vom ataca pentru ca le suntem superiori. Cu noi este Providenta! 

Dorinta sexuala: iconuri si parade cu barbati virili , cotregrafii cu fete tinere. 

Sataisfactia materiala: Cand vom invinge vom instaura Epoca de Aur, abundenta, sfarsitul saraciei si al mizeriei. 

Dragostea parinteasca: Cu noi sunt stramosii pe ai caror umeri stam! 


Omul este o fiinta a limbajului si al abstractiilor, care dispune de memorie si de capacitatea de anticipare. Oamenii percep semne si le prelucreaza subiectiv in simboluri Atacarea si inlocuirea puterii simbolice traditionale cu o alta noua. Fondul psihologic al multimilor este acelasi. Liderii pretind ca au fie o misiune mai buna decat a celorlalti, fie ca sunt dirijati de Providenta. 

Triunghiul dramatic: Victima-Salvatorul-Persecutorul. 

Scopul propagandei: pierderea ratiunii victimei. Trecutul si prezentul pot fi sacrificate in numele viitorului Omul este predispus spre rau Teama si forta au o influenta mai mare decat ratiunea Omul este dominator si gata sa sacrifice drepturile altora in beneficiul propriilor interese. 

Omul nu poate fi controlat/dresat decat prin impunerea fortei (Legea) sau convingerea si slefuirea sinelui (Religia). .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu