“Dacă ochiul a fost facut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea, iar urechea pentru sunete şi toate celelalte după rostul lor, atunci dorinţa sufletului se implineşte numai cand il află pe Dumnezeu“. (Sfantul Nicolae Cabasila).
Puterea de a lupta impotriva ispitei si a raului
Puterea vointei: da/nu
Puterea de a-ti aminti de Dumnezeu
In Adam, se vedea numai chipul modelului; in Hristos, Se arată Modelul insuşi; in Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul – nici confundandu-se cu el, nici despărţindu-se, restaurandu-l şi ducandu-l la desăvarşire prin insăşi această unire.
Sfantul Maxim: "Din lăcomia pantecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei; din iubirea de arginti (filarghiria), gândul lăcomiei (pleonexia); iar din slava deşartă (chenodoxia), gândul mândriei".
După acestea urmează toate celelalte, fara nici o deosebire.
Lipsa de credinţa, părerea gresita, adică orice erezie, blasfemia, pornirea nestăpânita, mania, amărăciunea, furia, ura semenilor, pizma, calomnia, judecarea semenilor, tristeţea peste măsura, frica, laşitatea, cearta, impotrivirea, gelozia, slava deşartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de credinţa, lăcomia, iubirea celor materiale, iubirea avuţiilor pământeşti, trândăvia, puţinătatea de suflet, nerecunoştinţa, cârtirea, sminteala, ingamfarea, lăudăroşenia, iubirea de stăpânire, dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşirea, prefăcătoria, şiretenia, falsitatea, consimţirea sufletului cu păcatul, obişnuinţa cu păcatul, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine (...), iubirea de arginti (...), cruzimea si răutatea.
Sfantul Isaac Sirul: “Cel lipsit de smerenie e lipsit si de desăvârşire. Si cel lipsit de aceasta e pururea infricat".
Omul a fost creat liber, adica stăpan pe voinţa proprie şi avand puterea de a voi in felul in care doreşte, nefiind supus nici unei necesităţi.
Libertatea este una dintre insuşirile firii dumnezeieşti şi, creandu-l pe om dupa chipul Său, Dumnezeu a pus in el aceasta insuşire.
Sfantul Grigorie de Nyssa:„Dacă sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirija viaţa, atunci de bună seamă că chipul din om n-ar mai fi unul dumnezeiesc, ci fals, instrăinat si fără asemanare cu originalul. Conferind naturii umane libertatea, Dumnezeu a voit s-o facă astfel părtaşă propriei Sale desavarşiri.
„Libertatea îl arată pe om făcut după chipul lui Dumnezeu, căci a nu depinde de nimic şi a avea toate de la Sine este propriu preafericitei Dumnezeiri".
”Dacă veți rămâne în cuvântul Meu...veți cunoște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan, 8-31)
“Nimeni nu poate sa slujească la doi domni, căci sau pe unul ii va uri, si pe celalalt ii va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteţi sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona"
(Mt 6, 24; Le 16, 13).
Omul de astazi este copilul lui ADAM cazut.
Din uitarea sensului ontologic si din lipsa de credinta in Dumnezeu, el se leaga de iluziile vietii pamantesti: putere simbolica, militara si economica.
Exista lideri si multimi
Din totdeauna omul a dorit: libertate, siguranta, prosperitate, dar si sa-si impuna vointa si s-a temut de moarte!
In perceptie el nu poate face diferenta dintre fictiune si realitate
Nimic nu se pierde in istorie, cautarea raspunsurilor tri-interogatiei: cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept ramane constanta.
Omul este inclinat spre rau si are nevoie de legi pentru a putea fi imblanzit si de Hristos pentru a-si redobandi slava Asemanarii cu Dumnezeu. Dusmanul fiecaruia este cel care il priveste din oglinda. Nu exista societate perfecta. Dintre toate modelele imperfecte, democratia este cel mai aproape de bunul Cezar
Tinta Creştinismului este indumnezeirea Omului! „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfintii Părinti'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificatia intrupării Logosului.
Unind in Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărtire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru inceput, arătandu-Se astfel ca Adam cel nou, şi, incă şi mai mult, a dus-o la desăvarşirea menită ei incă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4).
El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfant, in Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har.
După ce Dumnezeu l-a facut pe Adam, El a suflat asupra lui suflare de viața(Geneza 2:7).
- Trupul (în ebraică: «basar»; în greacă: «sôma»).- Spiritul/Duhul (în ebraică: «rouach»; în greacă: «pneuma»)- Sufletul (în ebraică: «nephesh»; în greacă: «psuché»).
Acest cuvânt evreiesc „suflare” este redat în alte locuri prin cuvântul „duh” (de exemplu, Iov 26:4 și Proverbe 20:27).
Trupul și sufletul lui Adam (părțile fizică, mentală și emoțională) nu aveau viață în ele până când nu a fost împărtășit.
Duhul tău este partea din tine care iți dă viață!
”
Unii oameni definesc sufletul ca fiind alcătuit din „minte, vointă şi emotii”. În timp ce acest lucru este în mod sigur adevărat, el este incomplet, pentru că ar trebui adăugată şi conştiinta. Sufletul este ceea ce majoritatea oamenilor numesc „personalitate”
Din moment ce viața ta vine din duhul tău, acesta este cercul central din cele trei.
Observă de asemenea cum duhul tău este complet înconjurat de către sufletul tau. Acesta nu are niciun acces direct către trupul tău fizic.
Diagrama celor trei inele ilustrează de asemenea această lipsă a unei legături directe. De aceea tot ceea ce vine din duhul tău la trupul tău trebuie să treacă prin partea ta mentală și emoțională!
Tot ceea ce vine din duhul tău la trupul tău trebuie să treacă prin partea ta mentală și emoțională!
În duhul tău, tu ai aceeași putere care L-a înviat pe Isus Hristos din morți (Efeseni 1:18-20).
Totuși, este posibil să ai aceasta putere, dar care să nu se manifeste niciodată. Dacă sufletul tau, ca și o supapă, stă închis la acest adevăr, nu îl vei experimenta. Fără a deschide supapa prin înoirea minții la Cuvântul lui Dumnezeu, realitatea veșnică din duhul tău nu va putea să aibă impact asupra „realității” temporare din partea fizică.
Toata viața și puterea învierii rămâne închisă până ce te vei uita în oglinda spirituală destul de mult încât să vezi adevărata ta persoană și să o eliberezi.
Trupul tău, de fapt, nu controleaza nimic. Acesta doar este purtat de curent, în funcție de ceea ce vede, gusta, aude, miroase și simte, dacă nu este influențat altfel de către suflet. Este amoral – nici bun, nici rau. Lăsat să-și facă de cap, trupul reacționează și funcționează după regulile zonei fizice.
Când sufletul tău este în acord cu duhul tău, viața lui Dumnezeu din tine se va manifesta în trupul tău fizic. Vei experimenta vindecare, eliberare, ungere, victorie, putere, bucurie, prosperitate – de nenumărate ori!
Avand sădite in suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu acestea, el petrecea pururea in contemplarea lui Dumnezeu.
Cunoscand prezenta energiilor dumnezeieşti in cele create, el se ridica prin făpturi la Creatorul lor şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el, care fusese făcut să le stăpanească, făcandu-se astfel mijlocitor „intre Dumnezeu şi materie şi implinind slujirea care-i fusese incredintată de Dumnezeu, de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă, „unind pe cele create cu cele necreate şi arătandu-le in unitatea şi identitatea lor
" Vazandu-L pururea pe Dumnezeu in orice fiintă, el Il vedea, de asemenea, in sine insuşi, căci curătia inimii sale ii ingăduia să-L contemple in ea, ca intr-o oglindă. El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu fată către fată. „Nefiind impiedicat de nimic in cunoaşterea lui Dumnezeu, scrie Sfantul Atanasie cel Mare
Adam fiind unificat in sine şi aducand in el la unire toate celelalte făpturi, prin permanenta contemplare in toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul, nu exista atunci dezbinare, nici in omul insuşi, nici intre om şi semenii săi, nici intre om şi celelalte făpturi, nici intre făpturi. Pacea domnea in toti şi in toate. Omul ducea in rai o viată „neintristată, nedureroasă şi fără griji”, „avand harul Celui ce i l-a dat şi avand şi puterea proprie a Cuvantului... trăind viata fericită şi lipsită de grijă", ”neavand a se teme inlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup, iar inima ii era pe deplin liniştită”, , „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iratională a pantecelui nu erau incă in el nicidecum, ci in el era o viată nerăzvrătită şi o vietuire lipsită de intristare„.
Virtutile nu i-au fost date omului intr-un chip deplin; ele apartin naturii sale numai intrucăt menirea acesteia este de a le pune in practică şi numai intrucat ele constituie implinirea şi desăvarşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultătile sale - cu vointa divină, libera deschidere a intregii sale fiinte la harul lui Dumnezeu.
El avea virtutile in germene. Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească pană la desăvarşire.
Sufletul şi trupul lui, nemaiprimind adevărata lor viata – cea dumnezeiască, pe care le-o impărtăşea Duhul Sfant, mor spiritual.
Sfantul Irineu spune, in această privintă: „Omul desăvarşit este compus din acestea trei: Trupul, Sufletul şi Duhul. Unul mantuieşte şi dă chip, adică Duhul (...) Cei care nu-L au pe Acesta, Care mantuieşte şi zideşte spre viată, aceştia pe drept cuvant vor fi numiti „trup şi sange", căci n-au Duhul lui Dumnezeu in ei.
Pentru aceasta Domnul ii numeşte „morti":
„Lasă mortii să-şi ingroape mortii lor" (Lc 9, 60), căci nu-L au pe Duhul de viată datator
Sfantul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu S-a intrupat, făcandu-Se asemenea omului şi făcandu-l pe om asemenea Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar lucrul acesta nu era vădit, căci incă nu era văzut Cuvantul, Cel după al cărui chip fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurintă pierdută. Dar cand S-a intrupat Cuvantul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe cealaltă. Şi a făcut arătat chipul in tot adevărul său devenind El insuşi cela ce era chipul Său; şi a restabilit asemănarea in mod tainic făcandu-l pe om intru totul asemănător Tatălui celui nevăzut, prin mijlocirea Cuvantului care era de acum văzut"
Lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos nu este una de creare, ci de re-creare; este innoirea firii omului, restaurarea lui Adam cel dintâi, creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, redobândirea de către om a firii sale adevărate, a adevăratei sale vieţi si a menirii sale. in firea sa restaurata prin unirea cu firea cea dumnezeiasca in Persoana lui Hristos răstignit si inviat, omul, ale cărui boli au fost nimicite, isi recapătă deplina sănătatea intregii sale fiinţe, in Hristos, el redevine un om normal, isi regăseşte puterile dintru inceput, potrivit firii lor, care este, s-o amintim inca o data, de a fi indreptate spre Dumnezeu.
Avva Dorotei spune astfel, referindu-se la Hristos: "A luat insasi fiinţa noastră, insasi parga framantaturii noastre si se face un nou Adam, după chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. 3, 10). innoieste ceea ce este după fire si face iarasi intregi si nevătămate simţurile noastre, cum au fost făcute la inceput".










Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu