duminică, 26 februarie 2017

Puterea intunecata

Intorcandu-si de la Dumnezeu facultătile sufletului si trupului si indreptandu-le spre realitatea sensibila pentru a-si afla in ea plăcerea, omul face sa se nască in el patimile, numite si vicii. 

Sf Macarie invata in acest sens: "in urma neascultării primului om, a intrat in noi ceva străin de firea noastră, (a intrat) răutatea patimilor, care prin mult exercitiu si obişnuinta ne-a devenit a doua fire". 



Trei patimi principale au trei urmaşi imediati, invata Sfantul Maxim: "Din lăcomia pantecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei; din iubirea de arginti (filarghiria), gândul lăcomiei (pleonexia); iar din slava deşartă (chenodoxia), gândul mândriei". 

După acestea urmează toate celelalte, fara nici o deosebire. Aceasta ordine nu este absoluta, ci indica doar cum se petrec in general lucrurile; iar faptul ca o anume patima conduce spre alta, arata mai curând ca ea o prilejuieşte pe aceea decât ca este, propriu vorbind, cauza ei. 

Viciul nu este nimic altceva decât indepartarea virtutii, după cum si intunericul este indepartarea luminii. Daca rămânem in starea naturala, suntem in virtute; daca ne abatem de la starea naturala, adică de la virtute, si venim la cea contra naturii, ajungem in viciu". 


Sfantul loan Casian, ne da următoarea clasificare: "Daca este infectata de viciu partea Rationala va da naştere la vicii ca: chenodoxia, trufia, pizma, mândria, infumurarea, sfada, erezia. Daca va fi ranită Vointa (partea irascibila) va produce: furie, nerăbdare, tristete, nepăsare, laşitate, cruzime. Iar daca va strica Partea Poftitoare va zămisli: gastrimarghia, desfranarea, arghirofilia, avaritia si poftele vătămătoare si pământeşti" 

 "Patimile sufletului sunt: uitarea, negrija si neştiinta, Cele trei patimi prin care ochiul sufletului - mintea - este orbit si inrobit tuturor celorlalte patimi, sunt: lipsa de credinta, părerea greşita, adică orice erezie, blasfemia, pornirea nestăpânita, mania, amărăciunea, furia, ura semenilor, pizma, calomnia, judecarea semenilor, tristetea peste măsura, frica, laşitatea, cearta, impotrivirea, gelozia, slava deşartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de credinta, lăcomia, iubirea celor materiale, iubirea avutiilor pământeşti, trândăvia, putinătatea de suflet, nerecunoştinta, cârtirea, sminteala, ingamfarea, lăudăroşenia, iubirea de stăpânire, dorinta de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimtirea, linguşirea, prefăcătoria, şiretenia, falsitatea, consimtirea sufletului cu păcatul, obişnuinta cu păcatul, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine (...), iubirea de arginti (...), cruzimea si răutatea. Iar patimile trupului sunt: lăcomia, imbuibarea pantecelui, betia (...), desfrâul, adulterul, neruşinarea, necuratia, plăcerea simturilor si iubirea plăcerilor de tot felul, ademenirea copiilor (...), poftele cele rele si toate patimile neruşinate cele impotriva firii; hotia, pangarirea celor sfinte, tâlhăria, uciderea, plăcerile cărnii si toate cele care se fac pentru indulcirea trupului; ghicitul, vrajile, prevestirile, iubirea de podoabe, uşurătatea, nepăsarea (...), lenea, distractiile, jocurile de noroc, reaua folosire in chip pătimaş a plăcerilor lumeşti, viata iubitoare de trup". 


“Minciunile nu-i angajeaza decat pe cei care le cred” (Bernard Raquin) 
Ispitirea ordinii divine: 

Pentru Sun Tzu: perturbarea economiei, subinarea oricarei autoritati, discreditarea traditiilor, stimularea disensiunilor, cultivarea imoralitatii, compromiterea liderilor de opinie, coruperea, spionarea. Pentru Gustave le Bon: multimile sunt credule, sensibile, imprudente, irationale, emotionale, mesianice. Poporul are nevoie de adulare, de fetisuri. 

Pentru Arthur Ponsoby: “Pe vreme de razboi, sa nu minti inseamna o neglijenta, sa banuiesti o minciuna este o fapta rea si sa sustii adevarul este o infractiune”. Asadar, pentru mentinerea moralului intr-o confruntare sunt necesare: minimalizarea pierderilor, exagerarea victoriilor, amplificarea infrangerii adversarului, contrapunerea valorilor morale si nobile cu cele ale adversarului care sunt criminale su uzurpatoare. 

Pentru Serghei Ciakotin (Violarea multimilor prin propaganda politica): Multimile trebuie sa sufere si apoi sa fie consolate. Zgomotele impiedica gandurile. Oamenii din grupuri sunt mimetici. Emotia colectiva o diminueaza pe cea individuala. 


Cele patru nevoi primitive: agresivitatea, dorinta sexuala, satisfactia materiala, dragostea parinteasca. 

Agresivitatea: inamicul e periculos, ne vrea raul, dar noi il vom zdrobi. Ne vom apara si ii vom ataca pentru ca le suntem superiori. Cu noi este Providenta! 

Dorinta sexuala: iconuri si parade cu barbati virili , cotregrafii cu fete tinere. 

Sataisfactia materiala: Cand vom invinge vom instaura Epoca de Aur, abundenta, sfarsitul saraciei si al mizeriei. 

Dragostea parinteasca: Cu noi sunt stramosii pe ai caror umeri stam! 


Omul este o fiinta a limbajului si al abstractiilor, care dispune de memorie si de capacitatea de anticipare. Oamenii percep semne si le prelucreaza subiectiv in simboluri Atacarea si inlocuirea puterii simbolice traditionale cu o alta noua. Fondul psihologic al multimilor este acelasi. Liderii pretind ca au fie o misiune mai buna decat a celorlalti, fie ca sunt dirijati de Providenta. 

Triunghiul dramatic: Victima-Salvatorul-Persecutorul. 

Scopul propagandei: pierderea ratiunii victimei. Trecutul si prezentul pot fi sacrificate in numele viitorului Omul este predispus spre rau Teama si forta au o influenta mai mare decat ratiunea Omul este dominator si gata sa sacrifice drepturile altora in beneficiul propriilor interese. 

Omul nu poate fi controlat/dresat decat prin impunerea fortei (Legea) sau convingerea si slefuirea sinelui (Religia). .

Puterea duhovniceasca

“Dacă ochiul a fost facut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea, iar urechea pentru sunete şi toate celelalte după rostul lor, atunci dorinţa sufletului se implineşte numai cand il află pe Dumnezeu“. (Sfantul Nicolae Cabasila). 

Puterea de a lupta impotriva ispitei si a raului 
Puterea vointei: da/nu 
Puterea de a-ti aminti de Dumnezeu 
Puterea de a imagina/crea/numi 


In Adam, se vedea numai chipul modelului; in Hristos, Se arată Modelul insuşi; in Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul – nici confundandu-se cu el, nici despărţindu-se, restaurandu-l şi ducandu-l la desăvarşire prin insăşi această unire. 

Sfantul Maxim: "Din lăcomia pantecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei; din iubirea de arginti (filarghiria), gândul lăcomiei (pleonexia); iar din slava deşartă (chenodoxia), gândul mândriei". 

După acestea urmează toate celelalte, fara nici o deosebire. Lipsa de credinţa, părerea gresita, adică orice erezie, blasfemia, pornirea nestăpânita, mania, amărăciunea, furia, ura semenilor, pizma, calomnia, judecarea semenilor, tristeţea peste măsura, frica, laşitatea, cearta, impotrivirea, gelozia, slava deşartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de credinţa, lăcomia, iubirea celor materiale, iubirea avuţiilor pământeşti, trândăvia, puţinătatea de suflet, nerecunoştinţa, cârtirea, sminteala, ingamfarea, lăudăroşenia, iubirea de stăpânire, dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşirea, prefăcătoria, şiretenia, falsitatea, consimţirea sufletului cu păcatul, obişnuinţa cu păcatul, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine (...), iubirea de arginti (...), cruzimea si răutatea. 



Sfantul Isaac Sirul: “Cel lipsit de smerenie e lipsit si de desăvârşire. Si cel lipsit de aceasta e pururea infricat". Omul a fost creat liber, adica stăpan pe voinţa proprie şi avand puterea de a voi in felul in care doreşte, nefiind supus nici unei necesităţi. Libertatea este una dintre insuşirile firii dumnezeieşti şi, creandu-l pe om dupa chipul Său, Dumnezeu a pus in el aceasta insuşire. 

Sfantul Grigorie de Nyssa:„Dacă sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirija viaţa, atunci de bună seamă că chipul din om n-ar mai fi unul dumnezeiesc, ci fals, instrăinat si fără asemanare cu originalul. Conferind naturii umane libertatea, Dumnezeu a voit s-o facă astfel părtaşă propriei Sale desavarşiri.

„Libertatea îl arată pe om făcut după chipul lui Dumnezeu, căci a nu depinde de nimic şi a avea toate de la Sine este propriu preafericitei Dumnezeiri". ”Dacă veți rămâne în cuvântul Meu...veți cunoște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan, 8-31) “Nimeni nu poate sa slujească la doi domni, căci sau pe unul ii va uri, si pe celalalt ii va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteţi sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona" (Mt 6, 24; Le 16, 13). 


Omul de astazi este copilul lui ADAM cazut. Din uitarea sensului ontologic si din lipsa de credinta in Dumnezeu, el se leaga de iluziile vietii pamantesti: putere simbolica, militara si economica. 

Exista lideri si multimi Din totdeauna omul a dorit: libertate, siguranta, prosperitate, dar si sa-si impuna vointa si s-a temut de moarte! In perceptie el nu poate face diferenta dintre fictiune si realitate Nimic nu se pierde in istorie, cautarea raspunsurilor tri-interogatiei: cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept ramane constanta.

Omul este inclinat spre rau si are nevoie de legi pentru a putea fi imblanzit si de Hristos pentru a-si redobandi slava Asemanarii cu Dumnezeu. Dusmanul fiecaruia este cel care il priveste din oglinda. Nu exista societate perfecta. Dintre toate modelele imperfecte, democratia este cel mai aproape de bunul Cezar 


Tinta Creştinismului este indumnezeirea Omului! „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfintii Părinti'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificatia intrupării Logosului. Unind in Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărtire, firea dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru inceput, arătandu-Se astfel ca Adam cel nou, şi, incă şi mai mult, a dus-o la desăvarşirea menită ei incă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). 

El a dat astfel fiecărei persoane umane, unită" cu El prin Duhul Sfant, in Biserică, care este trupul Său, puterea de a deveni dumnezeu prin har. 

După ce Dumnezeu l-a facut pe Adam, El a suflat asupra lui suflare de viața(Geneza 2:7). - Trupul (în ebraică: «basar»; în greacă: «sôma»).- Spiritul/Duhul (în ebraică: «rouach»; în greacă: «pneuma»)- Sufletul (în ebraică: «nephesh»; în greacă: «psuché»). Acest cuvânt evreiesc „suflare” este redat în alte locuri prin cuvântul „duh” (de exemplu, Iov 26:4 și Proverbe 20:27). 

Trupul și sufletul lui Adam (părțile fizică, mentală și emoțională) nu aveau viață în ele până când nu a fost împărtășit. Duhul tău este partea din tine care iți dă viață! ” 

Unii oameni definesc sufletul ca fiind alcătuit din „minte, vointă şi emotii”. În timp ce acest lucru este în mod sigur adevărat, el este incomplet, pentru că ar trebui adăugată şi conştiinta. Sufletul este ceea ce majoritatea oamenilor numesc „personalitate” Din moment ce viața ta vine din duhul tău, acesta este cercul central din cele trei. 

Observă de asemenea cum duhul tău este complet înconjurat de către sufletul tau. Acesta nu are niciun acces direct către trupul tău fizic. 


Diagrama celor trei inele ilustrează de asemenea această lipsă a unei legături directe. De aceea tot ceea ce vine din duhul tău la trupul tău trebuie să treacă prin partea ta mentală și emoțională! Tot ceea ce vine din duhul tău la trupul tău trebuie să treacă prin partea ta mentală și emoțională! În duhul tău, tu ai aceeași putere care L-a înviat pe Isus Hristos din morți (Efeseni 1:18-20). 

Totuși, este posibil să ai aceasta putere, dar care să nu se manifeste niciodată. Dacă sufletul tau, ca și o supapă, stă închis la acest adevăr, nu îl vei experimenta. Fără a deschide supapa prin înoirea minții la Cuvântul lui Dumnezeu, realitatea veșnică din duhul tău nu va putea să aibă impact asupra „realității” temporare din partea fizică. 

Toata viața și puterea învierii rămâne închisă până ce te vei uita în oglinda spirituală destul de mult încât să vezi adevărata ta persoană și să o eliberezi. Trupul tău, de fapt, nu controleaza nimic. Acesta doar este purtat de curent, în funcție de ceea ce vede, gusta, aude, miroase și simte, dacă nu este influențat altfel de către suflet. Este amoral – nici bun, nici rau. Lăsat să-și facă de cap, trupul reacționează și funcționează după regulile zonei fizice. 

Când sufletul tău este în acord cu duhul tău, viața lui Dumnezeu din tine se va manifesta în trupul tău fizic. Vei experimenta vindecare, eliberare, ungere, victorie, putere, bucurie, prosperitate – de nenumărate ori! Avand sădite in suflet cugetele cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu acestea, el petrecea pururea in contemplarea lui Dumnezeu. 


Cunoscand prezenta energiilor dumnezeieşti in cele create, el se ridica prin făpturi la Creatorul lor şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el, care fusese făcut să le stăpanească, făcandu-se astfel mijlocitor „intre Dumnezeu şi materie şi implinind slujirea care-i fusese incredintată de Dumnezeu, de a uni lumea sensibilă cu cea inteligibilă, „unind pe cele create cu cele necreate şi arătandu-le in unitatea şi identitatea lor 

" Vazandu-L pururea pe Dumnezeu in orice fiintă, el Il vedea, de asemenea, in sine insuşi, căci curătia inimii sale ii ingăduia să-L contemple in ea, ca intr-o oglindă. El se putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu fată către fată. „Nefiind impiedicat de nimic in cunoaşterea lui Dumnezeu, scrie Sfantul Atanasie cel Mare 

Adam fiind unificat in sine şi aducand in el la unire toate celelalte făpturi, prin permanenta contemplare in toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul, nu exista atunci dezbinare, nici in omul insuşi, nici intre om şi semenii săi, nici intre om şi celelalte făpturi, nici intre făpturi. Pacea domnea in toti şi in toate. Omul ducea in rai o viată „neintristată, nedureroasă şi fără griji”, „avand harul Celui ce i l-a dat şi avand şi puterea proprie a Cuvantului... trăind viata fericită şi lipsită de grijă", ”neavand a se teme inlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup, iar inima ii era pe deplin liniştită”, , „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iratională a pantecelui nu erau incă in el nicidecum, ci in el era o viată nerăzvrătită şi o vietuire lipsită de intristare„. 

Virtutile nu i-au fost date omului intr-un chip deplin; ele apartin naturii sale numai intrucăt menirea acesteia este de a le pune in practică şi numai intrucat ele constituie implinirea şi desăvarşirea acestei naturi. Dar realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu, colaborarea lui - cu toate facultătile sale - cu vointa divină, libera deschidere a intregii sale fiinte la harul lui Dumnezeu. 

El avea virtutile in germene. Dar lui ii revenea sarcina de a le face să sporească pană la desăvarşire. Sufletul şi trupul lui, nemaiprimind adevărata lor viata – cea dumnezeiască, pe care le-o impărtăşea Duhul Sfant, mor spiritual. 


Sfantul Irineu spune, in această privintă: „Omul desăvarşit este compus din acestea trei: Trupul, Sufletul şi Duhul. Unul mantuieşte şi dă chip, adică Duhul (...) Cei care nu-L au pe Acesta, Care mantuieşte şi zideşte spre viată, aceştia pe drept cuvant vor fi numiti „trup şi sange", căci n-au Duhul lui Dumnezeu in ei. Pentru aceasta Domnul ii numeşte „morti": 

„Lasă mortii să-şi ingroape mortii lor" (Lc 9, 60), căci nu-L au pe Duhul de viată datator Sfantul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu S-a intrupat, făcandu-Se asemenea omului şi făcandu-l pe om asemenea Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar lucrul acesta nu era vădit, căci incă nu era văzut Cuvantul, Cel după al cărui chip fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurintă pierdută. Dar cand S-a intrupat Cuvantul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe cealaltă. Şi a făcut arătat chipul in tot adevărul său devenind El insuşi cela ce era chipul Său; şi a restabilit asemănarea in mod tainic făcandu-l pe om intru totul asemănător Tatălui celui nevăzut, prin mijlocirea Cuvantului care era de acum văzut"



Lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos nu este una de creare, ci de re-creare; este innoirea firii omului, restaurarea lui Adam cel dintâi, creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, redobândirea de către om a firii sale adevărate, a adevăratei sale vieţi si a menirii sale. in firea sa restaurata prin unirea cu firea cea dumnezeiasca in Persoana lui Hristos răstignit si inviat, omul, ale cărui boli au fost nimicite, isi recapătă deplina sănătatea intregii sale fiinţe, in Hristos, el redevine un om normal, isi regăseşte puterile dintru inceput, potrivit firii lor, care este, s-o amintim inca o data, de a fi indreptate spre Dumnezeu. 

Avva Dorotei spune astfel, referindu-se la Hristos: "A luat insasi fiinţa noastră, insasi parga framantaturii noastre si se face un nou Adam, după chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. 3, 10). innoieste ceea ce este după fire si face iarasi intregi si nevătămate simţurile noastre, cum au fost făcute la inceput".

Evolutia puterii economice

La baza dezvoltarii economice stau diferentele fundamentale dintre indivizi de unde apare si necesiatatea schimbului. In tiparele arhetipal-viciate ale omului cazut exista tendinta de inselare. Din cele mai vechi timpuri, actele economice au fost insotite de legi si reglementari. 



Geografia si clima au favorizat sau defavorizat economia. In functie de necesitati omul primordial a inceput sa faca schimb de bunuri. Dupa ultima glaciatiune se produce mutatia de la nomadism la sedentarism si apare un bun fundamental: proprietatea funciara si animalele domesticite. 

Schimburile se extind, apar hainele, decoratiunile, orasele, burguri, state… Cetatile, rutele comerciale trebuie aparate, apar monedele si se cristalizeaza o putere militara organizata. Unii ataca teritoriile altora, altii se apara. Invinsii sunt transformati in sclavi. 


Se dezvolta comertul cu sclavi.Apar rutele comerciale Puterea de exercitare a vointei prin violenta naste departajarea claselor sociale. Primii proprietari sunt cei care au reusit sa cucereasca si sa-si apere terenurile. Ei devin cu atat mai bogati, cu cat isi pot permite sa le exploateze. 

Odata cu instaurarea crestinismului ca religie oficiala, apare si conceptul ca bogatia este un semn de trufie si ca omul trebuie “sa-si stranga comorile in cer”. Ideea ca sufletul bogatului intra in imparatia lui Dumnezeu mai greu decat “camila prin urechea acului” tempereaza opulenta si desfraul mostenite din Antichitate. 

Printr-o abuziva intrepretare a clericilor care se corup, in cardasie cu castele conducatoare, se stabilesc premizele economiei feudale: scalvii sunt inlocuiti cu iobagii si serbii, taranii sunt legati de pamant/feuda aristocratului si sunt constransi sa munceasca si sa dea o parte consistenta proprietarului. 



Apare sistemul piramidal: Regele detine toate posesiunile, nobilii primesc o parte, iar taranii le muncesc. Si taxele sunt platite de la baza catre varf. Aristocratia devine o clasa privilegiata, dublata de casta militara a cavalerilor. Marea Ciuma stirbeste din autoritatea ecleziastica, descoperirea ca pamantul nu este plat si infinit obliga castele conducatoare sa inteleaga ca resursele sunt limitate, apar reformele si luptele intre state pentru suprematia teritoriala 

Burghezia inlocuieste casta conducatoare a aristocratilor. Economia de piata se dezvolta, iar breslele mestesugaresti incep sa detina din ce in ce mai mult capital. 

Revolutia industriala modifica paradigma, taranii devin muncitori, iar conditiile din fabrici si uzine devin mult mai dure decat in perioada feudala. Noii proprietari, pentru a mentine marja de profita cat mai mare, isi exploateazan salahorii. Falimentul, criza si revoltele sociale marcheaza zorii capitalismului. 



Initial forta de productie era slab calificata. Pierderea locului de munca echivala cu un dezastru pentru noua clasa sociala a gulerelor albastre La sfarsitul secolului al XVIII-lea, Adam Smith si David Ricardo, parintii liberalismului postuleaza principiile producerii si distribuirii bogatiei in lucrarea Avutia Natiunilor 

Marx scrie Capitalul care avea sa devina Biblia socialismului utopic cu mutatiile lui monstroase in comunismul sovietic. Criza din 1929-1933 le dovedeste intreprinzatorilor ca o distributie inechitabila a profitului conduce la sucombarea chiar a sistemului 

Criza economica din tarile Tratatului de la Varsovia le demonstreaza liderilor comunisti ca principiile egalitarismului sunt utopice si falimentare, iar distributia dictata de interesele politice si nu de cele economice atrag dupa sine prabusirea paradigmei. 

Dupa moartea dogmaticului Mao si mai ales dupa confruntarea cu realitatea sumbra a politicilor economice sovietice, China adopta politica: O tara, doua sisteme! Econimia liberala se bazeaza pe principiile raportului cerere-oferta care se regleaza liber intr-o piata dinamica, in care nimeni nu intervine in afara calitatii si eficientei. 



In timpul crizei anilor ’30 s-a ajuns la superproductie si la incapacitatea de a vinde marfurile, intrucat paturile sociale cele mai largi nu aveau bani suficienti sa le cumpere. Economia centralizata s-a bazat pe planificare. 

O analiza abstracta de laborator care sistematiza utopia comunismului. In capitalism, John M Keynes introduce in SUA, New Deal, prin care statul se lanseaza in mari proiecte de infrastructura, somerii se angajeaza, sunt platiti si se pot incadra in ecuatia: productie-consum-profit. 

Lenin intuieste ca nationalizarile si planificarile rigide pot colapsa URSS-ul si introduce NEP (Noua Politica Economica) revenind la o liberalizare controlata a productiei. Insa venirea lui Stalin va arunca imperiul sovietic intr-o utopie si mai abisala: planul cincinal! 

Capitalismul a insemnat o dezvoltare industriala si tehnologica dictata de o piata de consum libera.Comunismul a fost o dictatura a statului asupra unei dezvoltari industriale accelerate. Primul s-a bazat pe capital privat, al doilea pe capital de stat. Insa ambele aveau nevoie de resurse energetice pentru a-si sustine productia, de taxe si impozite pentru a putea intretine si securiza fluxul economic. Intre 1950-1960 resursele erau relativ ieftine, costurile reduse deci nivelul de trai mai lesne de dezvoltat si intretinut. In anii ’70 are loc prima criza a petrolului, urmata in decada ’80 de o a doua. 


Economia specultiva/bursiera Fonduri de investitii Economia moderna se divide net in cei care produc si cei care gestioneaza productia. Actiunile companiilor se tranzactioneaza pe o piata globala. Practic oricine poata juca pe bursa si in functie de informatiile pietii poate accesa o felie relativa dintr-un profit sau poate risca un faliment spectaculos Banul real este dublat cel virtual. 

Antreprenorul este caracterizat de spiritul de initiativa si de curajul de a iesi din confort pentru a gasi noi piete de desfacere/comercializare a produsului. “O decizie gresita este de preferat lipsei de decizie”. Administartorul nu este un strateg ci mai degraba un tactician, el in general nu risca ci va cauta cele mai bune oportunitati de a pastra si spori scenariul economic al antreprenorului. Diferenta intre patron si director executiv. 

Teoreticienii economii creaza paradigme. Pe aceste matricii s-au nascut FMI si Banca Mondiala. O politica de taxe gresita a unui guvern poate falimenta pe cel mai abil antreprenor. Proverb chinez: “Cad bate vantul cu putere, prostul se ascunde, iar desteptul construieste o moara”.. 



Globalizarea anuleaza avantajele geografiei Companiile multinationale se misca dinamic cautand cel mai bun raport calitate-pret-profit. Guvernele pierd din avantajele economice. Internetul globalizeaza piata informatiilor, deciziile cele mai inspirate presupun un grad ridicat de educatie si o capacitate mai complexa de analiza si predictie. 

Clasicism vs Modernitate: ambele coexista intrucat Piata are nenumarate nise, modelate de curente/moda. Cheia noii economii: capacitatea de adaptare si predictie. Mega magazine vs bacanii: ambele coexista Succesul este asigurat de neicremenirea intr-un proiect Banii primitivi/de buzunar sunt facuti doar pentru a fi cheltuiti. Banii productivi se multiplica. Creditorul foloseste bani productivi, iar debitorul bani primitivi. Banii pot fi cheltuiti, pot fi plasati sau transformati in capital. Banii pot influenta indivizii, banii productivi pot influenta grupuri/orhanizatii iar capitalul influenteaza natiunile. 


Economia trece de la troc, la plasamente avantajoase, la capital si acesta in functie de viziunea si eficienta investitiilor se transforma in avutia unui stat/imperiu/etc. Banii modeleaza razboaiele, pacea, educatia, cultura, siguranta, creativitatea, confortul samd. 

Mecansimul economic: productie-consum-taxe-investitii-economii: banul primitiv incurajeaza consumul, care sporeste productia, care alimenteaza societatea, care investeste in educatie, cercetare, infrastructuri, care asigura prosperitate si progres. In economie nu exista minuni ci mecanisme. 





Hazardul este doar o matematica prost inteleasa. Lacomia este arhetipala, iar imbogatirea rapida, visul oricarui neofit. Jocurile financiare piramidale nu vor muri niciodata. Iluzia unei investitii mici care se poate transforma intr-o avere ramane metoda cea mai uzitata de escrocherie. “E prea frumos ca sa fie adevarat!” In economie: “cine nu risca nu castiga”, dar “cine risca imprudent pierde”! Exemplu de neatentie la detalii: O companie de vanzari pe internet, printre produsele de baza recomanda un portret in relief al lui Abraham Lincoln la pretul incredibil de 6 dolari. Majoritatea cumparatorilor acceptau oferta si din patriotism, dar si datorita pretului foarte convenabil. Insa neatentia la informatie se transforma curand intr-o surpriza neplacuta. Portretul cu pricina era o moneda de un cent. Compania nu a putut fi data in judecata, intrucat nu a mintit cu nimic, doar nu a precizat dimensiunea portretului…

sâmbătă, 25 februarie 2017

Compartimentele Puterii

Puterea simbolica:

Omul este definit de gandirea magica inca de la inceputul evolutiei sale, de la familie la trib si de la ginta la natiune. Ne departajam de restul fiintelor prin credinta transcendenta. Dovada stau cele mai vechi ritualuri funerare, picturi rupestre. 



De la shamanul primordial la Suveranul Pontif, de la Marele Sacerdot la Patriarh, de la profet si prooroc la clarvazator si de la medium la duhovnic gasim un mecanism de gandire, traire si actiune care confera acelei persoane/grup aflat intr-o relatie speciala cu Divinitatea, un ascendent asupra acelora care impartasesc acelasi areal de credinte/convingeri. 

Puterea militara: 

Definita prin capacitatea de impunere a vointei prin violenta si de a oferi garantii de securitate. Primele artefacte umane contin arme In toata istoria arhetipala a omului se regasesc cei care au ravnit la bunurile altuia si cei care si-au aparat posesiunile si drepturile. Miturile lui Osiris si Seth, ale lui Cain si Abel ilustreaza primordialitatea exercitarii violentei pentru impunerea propreie vointe. Istoria oricarui imperiu este o enciclopedie a violentei 

Puterea economica:

Capacitatea de a detine, exploata, mentine,alimenta si spori intreaga gama de resurse investite cu valoare. In Antichitate si Evul Mediu era definita de proprietati funciare, dupa Renastere a fost definita in principal de activele industriale si capitalul lichid, iar in epoca moderna este definita in primul rand de resursele energetice si tehnologic-inovationale.

Puterea: “Capacitatea de a elabora viziuni/strategii/tactici si de a detine posibilitatea de a le implementa in mod concret.” 

Puterea simbolica: “Rezulta dintr-un set de credinte/convingeri religioase, ideologice, politice, filosofice care consacra o relatie speciala a unui individ/grup cu multimea care investeste aceste credinte comune cu valoare transcendenta.” 

Puterea militara: “Capacitatea de a exercita violenta si de a oferi garantii de securitate pentru cei care nu o detin si/sau care se simt amenintati de o alta putere”. 

Puterea economica: “Capacitatea de a dispune de resurse, de a detine controlul exploatarii si alocarii acestora”. 

In istorie cele trei forme de putere se regasesc fie in stare pura, fie in varii combinatii. Cele mai longevive personaje/personalitati/organizatii/imperii/state au fost cele care le-au asimilat simultan pe toate 






Au rezistat putin cele care au exercitat doar puterea militara, iar cele mai andurante au fost cele care au exercitat-o pe cea simbolica. 

Puterea economica in stare pura nu poate fi administrata, ea avand nevoie fie de cea militara, fie de celelalte doua combinate. 

Cea mai longeviva institutie este Biserica, iar cea mai rezistenta cultura este cea Iudaica 

Puterea simbolica s-a asociat mai tot timpul in istorie cu cea economica, si uneori si cu cea militara. I

In Europa puterea religioasa a suferit in urma epidemiilor de ciuma si din cauza Revolutie Franceze 

Infiinatrea statelor/natiunilor conduse de ideologii laice au mutat interesul de pe dogme pe doctrine. 

Doctrinele politice/ideologice incep odata cu sec XX sa supuna celelalte puteri, militara si economica. 

Statul prin guvern si parlament au dreptul sa legifereze si sa aloce diferite bugete pentru armata. 




De la bata la praful de pusca, a invins spatii si a supus geografia, dar nu a s-a putut impune ca o putere dominanta, decat pe secvente scurte de timp. 

Sefii de clan, baronii locali sau regii s-au folosit de puterea militara in exercitarea si impunerea vointei asupra celorlalti insa au generat o forta de reactie care i-a impiedicat hegemonia. 

Dupa ultimile zvarcoliri ale bolsevismului, fascismului si nazismului, puterea militara a inceput sa fie controlata de cea simbolica (politica) si economica (buget)

Timp de 4000 de ani, puterea economica a fost sinonima cu bogatia funciara. Situatia geografica/climatica a decis primele forme de impunere a bunastarii, iar schimburile de marfuri si rutele comerciale au favorizat primele forme de organizare a economiei 

In faza sa initiala, puterea economica a fost subordonata puterii simbolice/religioase si celei militare. Ea devine o putere intrinseca abia odata cu instaurarea conceptelor de democratie si libertate, dar si odata cu raspandirea capitalismului. 

Triburile au fost conduse simbolic de shamanii care asigurau transferul de informatii dintre planul nevazut al naturii si diferitele sale efecte concrete. Relatia dintre spirite/duhuri fara corp si cele intrupate erau explicate, bolile erau vindecate iar blestemele concretizate de shamani, stramosii preotilor din vechime. 

De la regii sumereni care isi arogau o descendenta divina, pana la faronii egipteni care intrupau sufletul nemuritorului Osiris, de la grecii ai caror conducatori erau copii zeilor pana la imparatii Evului Mediu care erau unsi de vointa divina pentru a conduce se observa in istorie cum PUTEREA impleteste componenetele simbolice cu cele militare, obtinand in scurta vreme si posesiunea resurselor economice. 

Daca persii, iudeii, dacii, elinii, egiptenii isi bazau piramida puterii pe forta simbolica si autoritatea transcendenta exercitata de Marii Sacerdoti, ultimul imperiu din Antichitate, Imperiul Roman a uzitat cu precadere puterea militara prin care isi asigura si necesitatile economice insusindu-si toate resursele importante ale celor pe care ii cucerea. 

Intotdeauna omul a stiut/intuit/crezut ca dincolo de concret exista o forta vie, transcendenta, omnipotenta care intervine in vietile celor aflati in trupuri si ca moartea este doar o trecere catre o realitate mult mai complexa si paradoxala. 



Acel indefinit, inexplicabil, spiritual poate fi talmacit/explicat/propovaduit de oameni inzestrati fie cu calitati exceptionale fie haruiti de catre Providenta, de la shamanul tribal la sacerdotul egiptean, de la preotul unui cult, la inainte vazatorul cu duhul din pustiu… 

Toate marile religii care unifica intr-un singur corpuscul stiinta, etica, moralitatea pe care o explica gnostic si ontologic coerent si care dezvolta o componenta ritualistica aferenta se nasc fie in Orientul Indepartat (Brahmanism, Budhism, Confucianism), fie in Orientul Apropiat (Mithraism, Zoroastrism, Iudaism, Crestinism, Islamism), fie in Europa Centrala: Zamolxianism. 

Milenii succesive, puterea militara a fost subordonata/cenzurata de cea simbolica/religioasa. Romanii nu plecau la lupta fara sa consulte augurii, grecii si egiptenii mergeau la Oracol. Biserica Crestina dadea binecuvantarea armatelor si impunea anumite reguli in lupta Inventarea prafului de pusca democratizeaza viata militara permitand oricarui apt combatant sa se instruiasca intr-un timp rezonabil sa foloseasca o arma. 



Pe vremea cavalerilor din Evul Mediu, arta razboiului, a luptei cu spada, arcul si calaritul durau pana la 10 ani. Oprirea din nomadism, sedentarismul au modelat paradigma economica de-alungul istoriei. Comportamentul agricol, pastoritul si negotul cu lana au creat premizele inceperii civilizatiei. 

Urbanismul i-a facut pe membrii diferitelor triburi sa extinda ansamblul legilor de convietuire sociala si a incurajat schimbul de marfuri si satisfacerea de necesitati dupa posibilitati. 

Zonele fertile au nascut civilizatii puternice cu tendinte hegemonice. Incep conflictele intre sedentari si nomazi. Puterea militara si economica se intrepatrund. 

Cu cel putin 30.000 de ani I.Hr, in Orientul Indepartat si cel Apropiat apar semnele cristalizarii unor credinte coerente, simbolistice si ritualistice, centrate pe cultul venerarii stramosilor in China, pe cutul fertilitatii in Europa, Arabia, Persia, India, in slujirea zeilor civilizatori in Egipt, Grecia si pe castigarea Nemuririi prin castitate si Eroism in Europa Centrala si Nordica 


Dovada ca omul primordial credea in migratia sufletului de la o realitate la alta si ca isi datora existenta unei Providente este atestata de ritualurile funerare, picturile rupestre. 

Primele forme tribale de convietuire plaseaza in varful puterii pe shamani. Apar brusc pe un teritoriu vast credintele in simbioza dintre zei si oameni, religiile politeiste. In Egipt si Grecia se dezvolta/sistematizeaza cultul marilor si micilor misterii. In Iudeea apare credinta Mozaica prin reformele lui Ezra si Nehemia. 

In Persia se naste zoroastrismul, in India, printul Siddharta reformeaza brahmanismul dand nastere unei noi religii: buddhismul, iar in China apar Taoismul si Confucianismul. In iudeea apare cresinismul si se dezvolta in primele secole ale noului mileniu si gnosticismul. 

In Orientul Apropiat apare maniheismul si cultul lui Mithra. In anul 70 d.Hr, romanii darama al doileaTemplul al lui Solomon, iar iudaismul se raspandeste in lume. In anul 391, crestinismul devine religia oficiala a Imperiului Roman In India se sistematizeaza hinduismul, iar buddhismul se raspandeste in toata Asia. 



In 325, la Conciliul de la Niceea se pun bazele religiei crestine prin adoptarea Crezului si se castiga disputele teologice cu arianismul, nestorismul si donatismul. In 622 apare islamismul ca revelatie a profetului Mahomed si este sistematizat in Coran 

Intre 657-658 apare ruptura dintre sunniti si shiiti. Aripa radicala a shiitilor va da nastere ismaelitilor. In 1054 tensiunile intre Bizant si Vatican se concretizeaza in Marea Schisma. 

Dupa caderea Bizantului in mainile otomanilor selgiucizi in 1453, centrul de greutate al Ortodoxiei se muta in Rusia. Roma, aliata cu Imperiul Carolingian fondeaza temelia credintei catolice in occident. 

Vaticanul este zguduit intre 1000-1380 de ereziile cathare, albigenze, valdeene si lollarde. In 1291, cruciatii pierd ultima posesiune crestina orientala, Sfantul Ioan din Accra, eliberata de Saladin si trecuta la islam. In 1525 apare schisma protestanta. 


Tendintele hegemonice ale Frantei muta papalitatea la Avignon. Apare Inchizitia in Spania. Protestantii ai caror membri fondatori sunt Jan Hus si Martin Luther se diversifica ulterior in grupari eterogene: calvinisti, baptisti, anglicani, presbiterieni, unitarieni, evanghelisti, adventisti, metodisti, iar noile confesiuni isi gasesc un teren fertil in coloniile britanice din America de Nord. 

Rascoalele taranesti/muncitoresti/burgheze din secolele XIV-XV duc in Anglia la contestarea dreptului divin de a conduce, iar regele Carol I Stuart este decapitat. Pacea de la Westfalia consacra nasterea natiunilor Revolutia Franceza de la 1789 separa definitiv Biserica de Stat. 

Apar filosofiile/teoriile statului care nasc doctrinele politice, apare paradigma drepturilor omului, justitia se laicizeaza prin codul lui Napoleon, apare parlamentarismul. 


Lenin aduce in Rusia un amestec confuz de marxism, anarhism si biroctratie germana si din 1918 incepe exportul revolutiilor muncitoresti. 

Sfasiata de Razboi, Germania devine pepiniera celei mai radicale forme de extremism si rasism. Comunismul rezista pana astazi. Energia ideologica scade in intensitate spre finele secolului XX, constatandu-se absenta viziunii, incapacitatea de a face fata marilor mutatii sociale, lipsa unei etici si moralitati transcendente. 

Multiculturalismul secatuieste de forta occidentul. Mileniul al III-lea surprinde Islamul intr-o expansiune atat simbolica cat si economica prin marile rezerve petroliere. 


Rusia se intoarce la ortodoxianismul mesianic si la panslavism prin ideologia lui Alexandr Dughin. Iranul sfideaza lumea crestina si mozaica prin programul nuclear Isis si Al-Queda declanseaza jihadul impotriva “cruciatilor”. In 1474 se unesc Majestatile lor Catolice, Castillia si Aragon, iar in 1492 ia sfarsit Reconqista. 

Aceste doua evenimente fac din Spania prima mare putere hegemonica moderna. Franta si Anglia erau secatuite de Razboiul de 100 de ani. Spania, impreuna cu Portugalia devin principalele puteri Papale si formeaza cele mai mari colonii din istorie in America de Sud, Caraibe, Filipine si Africa Subsahariana. 

Pana la sfarsitul secolului al XVI-lea, Spania insumeaza toate cele trei puteri: simbolica (Alianta Papala), militara (Invincibila Armada) si economica (exploatarea imperiului colonial) Sfarsitul incepe cu esecul invadarii Angliei in 1588, cu pierderea Gibraltarului si a razboaielor de succesiune. Intre 1810-1824, Spania pierde coloniile americane Franta a fost cel mai puternic stat al Europei din Evul Mediu pana in secolul al XIX-lea. 

Hegemonia incepe cu inscaunarea lui Filip August in 1214 dupa castigarea bataliei de la Bouvines. Isi atinge apogeul sub domnia Regelui Soare (1659-1714) si revine la carma lumii in timpul lui Napoleon I (1792-1815). 


Hegemonia franceza intra in declin odata cu razboiul impotriva prusacilor. In al Doilea Razboi Mondial armata franceza este spulberata de armata germana. In 1945 isi pierde coloniile. Anglia da nastere primului parlament din istorie in 1265 odata cu Magna Charta si isi inlocuieste puterea simbolica religioasa cu cea ideologica prin reformele regelui Henric al VIII-lea. 

Hegemonia britanica debuteaza sub domnia reginei Elisabeta I, prin infrangerea flotei spaniole si mai ales prin unirea cu Scotia intre 1603-1707 si cu Irlanda (1815-1907). Atinge apogeul puterii in timpul reginei Victoria si castiga cele mai complicate razboaie ale vremii, cu Franta intre 1615-1815, cu Rusia intre 1815-1907 si cu Germania intre 1904-1945. Anglia devine prima putere industriala si isi pierde coloniile dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial 

Austria devine o mare putere care va domina Europa Centrala mai ales prin capacitatea de a tine piept imperiului otoman intre 1526-1818. In 1867, imparatul Franz Iosef stabileste dualismul austro-ungar punand bazele unui Imperiu care se extinde spre Italia si Europa de Sud-Est purtand opt razboaie cu turcii.Pierde treptat din statut in favoarea Prusiei si se prabuseste in 1918 dupa Primul Razboi Mondial. 

Ascensiunea Rusiei incepe cu iesirea de sub tutola mongola, prin domnia lui Ivan cel Groaznic, primul cneaz al Moscovei care se proclama Tar (de la Cezar) in 1547 se foloseste de puterea simbolica a ortodoxiei si foloseste vehicolul panslavismului dupa ce Bizantul cade in mana otomanilor in 1453. 

 Rusia se modernizeaza sub domnia lui Petru cel Mare care consacra autocratia tarista si devine imperiu si factor de putere in Europa si Asia continentala. In 1815 intra in Sfanta Alianta. Este cutremurata din temelii de Revolutia Bolsevica din 1917. 

Rusia/URSS isi atinge apogeul intre 1945-1990 devenind a doua mare putere din lume, alaturi de SUA. Insa in decada ’80 sufera lovituri teribile in cele trei componente ale puterii. In plan simbolic isi pierde treptat statutul de lider al stangii mondiale si influenta asupra satelitilor, in plan militar este umilita de infrangerea din razboiul din Afghanistan, iar in plan economic este faramatiata de criza productivitatii si eficientei economiei hiper centralizate 




Germania devine o mare putere in timpul Razboiului de 30 de ani incheiat cu Pacea de la Westfalia si dupa ce participa la impartirea Poloniei. Devine prima putere militara terestra a Europei in 1871 si dovedeste o mare dinamica in exploatarea bazinelor carbonifere si metalifere din Centrul si Estul Europei. Desi pierde ambele Razboaie Mondiale, continua sa-si exercite influenta economica in Europa, mai ales dupa prabusirea Zidului Berlinului. 

Japonia intra intr-un foarte dinamic si complex proces de modernizare in 1868 dupa revolutia Meiji. Poarta primul razboi cu China intre 1894-1895 si domina Manciuria si Coreea. Intre 1940-1945, puterea ei militara ingenuncheaza toata Asia de Sud-Est. Desi pierde catastrofal al Doilea Razboi Mondial se axeaza pe o politica de dezvoltare economica (doctrina Yoshida) si cu ajutorul SUA devine cea mai importanta economie asiatica. 



SUA devine cu adevarat o mare putere hegemonica dupa ce ajuta militar si tehnologic tarile Antantei in Primul Razboi Mondial. Isi axeaza puterea simbolica pe lupta impotriva celor doua curente extremiste: nazismul si comunismul. Pana la pierderea controlui din Orientul Mijlociu: Afghanistan, Irak si Siria a fost considerata cea mai mare putere mondiala 

Epoca vanatorilor-culegatori incepe cu circa 30.000 de ani inainte de Hristos si se opreste dupa ultima mare glaciatiune, cu 10.000 ani I.Hr. Bazele economiei erau terenurile bogate in vanat, fructe, apa dulce, sare si carierele de silex din care oamenii isi confectionau arme. 

Dupa glaciatiune incepe revolutia agrara, iar triburile nomade de vanatori/culegatori in cautarea hranei se transforma in agricultori/pastori. Se cultiva cerealele si sunt domesticite animale precum oile si caprele. 







Apar asezari mai mari care culmineaza in zona Sumerului/Mesopotamiei, in arealul valahilor, centrul si sud-estul Europei. Resursele cheie devin terenurile agricole, pasunile, metalele pretioase, arama, cositorul si sarea. 

Apare comertul la malurile marilor, schimburile comerciale si mestesugurile. Apar decalajele economice intre bogati si saraci in functie de regiunile geografice si cu aceasta ocazie se intareste si puterea militara. Se bat monede, insa baza economiei ramane trocul. 

Anul 1000 marcheaza fundamentul puterii economice feudale. Recoltele bune conduc la cresterea demografica, se edifica orase fortificate (burguri), cruciadele deschid rute comerciale spre Orient. 

Apar orasele cetati italiene: Venetia, Genova si Florenta, apar emisiunile monetare, puterea economica din Orient se cloneaza si in Occident. 

Pana in 1600, China a ramas principala putere industriala a lumii. Spania si Portugalia deschid exploatarile coloniale. Importul de arme de foc din China inzestreaza armatele europene cu o forta expansiva superioara. Se dezvolta comertul cu sclavi si in cateva secole incepe emanciparea industriala. 





Revolutia industriala incepe in Anglia si in sudul Scotiei in secolul al XVII-lea. Resursele cheie devin minereurile si exploatarile de carbune. Se modernizeaza mijloacele de transport. Forta de munca se deplaseaza oriunde odata cu aparitia cailor ferate si a comunicatiilor. Economia devine preponderent financiara. Dupa al doilea Razboi Mondial principala resursa cheie devine energia. 

Cele trei forme de putere care se intalnesc constant in istoria umanitatii sunt: simbolica, militara si economica. Ele sunt detinute fie simultan, fie separat atat de persoane cat si grupuri, state, organizatii, natiuni, corporatii. Cumularea simultana a acestora asigura durabilitate in timp. Cand unul dintre paliere se subrezeste, urmeaza si declinul celorlalte. Conceptele, urmate de translatia puterilor urmeaza ciclic in istorie traseele geografice Est-Vest si Sud-Nord. 

Revolutia tehnologica si aparitia armelor de foc au facut sa creasca exponential puterea economica si cea militara, iar trecerea de la autoritatea divina/ religioasa la cea doctrinara/politica a modificat estenta puterii simbolice. 


Diferitele mutatii permanente ale acestor puteri au permis schimbarea jucatorilor de la state la multinationale, de la armate la teroristi, de la politie/servicii secrete nationale la companii de inteligence si securitate private. 

Sunt trei tendinte care tind sa se manifeste in viitor: modelul globalist care presupune pierderea de suveranitate, statul-natiune ca pivot principal de constructie si schimbarea paradigmei clasice cu o noua forma de cristalizare a relatiei de vasalitate intre entitati puternice si altele slabe.